Revelion

Cuvant de origine franceza, tradus prin: sa ne trezim! (se) reveiller –a (se) trezi, reveillons-nous!- sa ne trezim! - acesta face parte, in limba romana, din campul lexical al petrecerii, alaturi de cuvinte precum bautura, supermarket, cabana, multime, bani, muraturi. Ca eveniment, revelionul se defineste printr’o evadare din starea de luciditate si pasirea in noul an semi-constienti, nespus de veseli, optimisti. Vrem sa ii avem langa noi pe cei apropiati sau sa ne apropiem de cei de langa noi, oricare ar fi acestia. Este un moment umplut de asteptari, in care tot raul acumulat de-a lungul anului dispare miraculos, lasandu-ne un gol interior, pe care cu siguranta il vom umple mai bine decat am facut’o in anul care se incheie. Brusc, suntem cuprinsi de un sentiment de deja-vu. De acum doi ani? sau poate trei? O fi de la artificii. Cu siguranta, asta trebuie sa fie, iar incruntarea dispare ca un pocnet, la fel de repede cum a aparut. Clinchete de pahare, urari de bine, caderi de semnal, aburi. Am dori sa prelungim momentul la nesfarsit; culorile se intrepatrund cu sunetele muzicii, invitandu’ne intr’un carusel de buna dispozitie si placere. Si totusi… Privim in jur si incercam sa ne proiectam in ceilalti. Ritmul muzicii pare sa fi luat cadenta ceasornicului, dansam cu timpul, fara sa putem tine pasul cu el. La o adica, cum am putea?! Este aniversarea lui, nasterea si moartea lui totodata. Zambetele lasa locul unor grimase, pe masura ce zorii isi fac aparitia, indemnandu’ne frantuzeste la trezire. Dar cum sa ne trezim? Noi suntem treji, toata noaptea am fost, avem martori. Privim din nou imprejur, iar oboseala incepe sa ne inspaimante. Cine o sa ne creada? In lumina diminetii, suntem cuprinsi de acelasi deja-vu care, de aceasta data semneaza scurt, dar vizibil: 2012, 2011…