Samedi soir sur la terre

"Nu am mai mers atat de mult pe jos de pe vremea cand eram indragostita…"

Printre multele definitii ale iubirii, contemporane, aceasta fraza, smulsa cu usurinta pe bulevardul unei seri de sambata, pare sa creioneze si sa imbrace cu noi sensuri, mult mai actuale, ideea de sacrificiu. Intr’un sens mai larg, se observa cum regula, firescul, candva inradacinate in bunul simt, ce treceau neobservate asemeni unor copaci in ochii padurarului, devin exceptie. Indragostirea sau manifestarea dragostei coincide cu o coborare din inaltul confortului de dragul celuilalt, o incalcare a rutinei, o plimbare pe jos. Aceste sacrificii puse in slujba ‘obiectului’ adorat evidentiaza caracterul mercantil al lumii de azi. In loc sa se puna pret pe sentimente (nepretuite dintru inceput), acestea sunt negociate fara menajamente la colt de strada sau pe alei de parc, speculate de cei mai abili si schimbate de indata ce cursul tinde sa ne deprecieze imaginea. Universul guimardian al acelui “te iubesc fara dar, fara daca si fara de ce” devine absurd in contextul actual, incarcat de drepturi asupra celorlalti, ce ne umple de satisfactii si ne elibereaza de adevarata bucurie. Revenind la usuratatea cu care asemenea fraze ies, pesemne, dintr’o structura banala a sufletului, as vrea sa cred intr’o nostalgie, fie ea marunta, pentru acea perioada de mers ‘atat de mult jos’. Insa tonul, lipsit de echivoc, imi anuleaza orice demers optimist. In final, regretul ca nu a gasit si ea ‘unul cu masina’ suprinde drama si neajunsurile dragostei din ziua de azi, ce se indrepatesc a fi rastite la ceas de seara.