Dupa schimbul de cordialitati, inerent oricarei revederi, cuvintele incepeau sa isi reia usor
frecventa comuna lor. Ideile se succedau cu repeziciune, vrand parca sa acopere
prapastia de 4 luni, cu el in rolul de copilot si ea, la conducere ; roluri
stabilite inca de cand s’au cunoscut de acelasi regizor care il observase toata
viata ascultand. Scenariul semana mult cu un monolog, interpretat magistral,
dar totusi un monolog. Tarziu, in noapte, inchisera ochii constienti,
inconstienti ?! Dimineata, scaldata in soare, coincidea perfect cu starea lor
de spirit. Un mic dejun in trei, in care fiecare gest era inregistrat in
subconstient, pentru a fi mai tarziu defulat asemeni unor provizii adunate
pentru zile negre. Era un univers frumos, diferit de tot ceea ce vazuse
inainte, alcatuit din trei surori ce’si imparteau cu generozitate iubire si
caldura. O insula in marea de indiferenta si rautate ce’si izbea valurile in
incercarea disperata de a strapunge continutul ermetic al dragostei fraterne.
Pornind cu pasi domoli pe stradutele intortocheate, imortaliza fiecare colt
asemeni unor piese de puzzle pentru a crea un oras, de care doar auzise.
Asculta, filtra, analiza, la asta se pricepea cel mai bine, cu un egoism de
care era semiconstient, si care’i parea incurabil. Cladirile vechi,
impresionante prin arhitectura, se inlantuiau sub forma unei expozitii, pentru
a cuceri cu fiecare privire vizitatorii mai slabi de inger. Intrasera intr’o
cafenea pentru a servi o Leffe, devenita deja un simbol al legaturii dintre ei.
Doua ore de uitare, de contemplare a unei piete mult prea dezgolite de
anotimpul rece. Timpul zbura in dimensiunea lui, lasand loc pe cer asfintitului
ce dadea semnalul de plecare. O dupa masa superba, incarcata de emotie si
traita intr’o stare de constienta pura. Acasa, pregatirile de cina erau in toi.
O colaborare tacita, un sistem perfect sprijinit pe obiceiuri si indemanare, il
transformau o data'n plus intr’un monument de admiratie. Plecase a doua zi, cu o noapte mai
tarziu decat prevazuse. Autobuzul, prezent de aceasta data la locul stabilit,
era aproape gol. Campiile se trezisera intre timp, imbracand hainele de
duminica si iesind in intampinarea aceluiasi soare adorat. Cu ochii in zare,
parcurse cele 4 ore zambind, privind aceiasi nebuni in cautarea unei destinatii
ce se afla mai aproape decat credeau.
mardi 29 janvier 2013
L'echappée belle
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire