Nu era prima lui
vizita la Paris ; in urma cu 11 ani isi aniversase din intamplare cei 11
ani in orasul ce avea sa’i marcheze aspiratiile adolescentine. Aeroportul se
afla la 80 de kilometri si 50 de minute de oras, timp suficient pentru a’si
recupera ritmul cardiac care incepuse sa ii joace feste deasupra Alsaciei,
intr’o zona cu turbulente. Trecuse de vama fara sa starneasca vreo suspiciune.
Isi exersase accentul in cele mai mici detalii, in eventualitatea in care vreun
agent mai zelos avea sa observe vreo diferenta intre imaginea lui de acum si
cea din buletinul vechi de opt ani.
Autocarul, marca
Renault, simbol al xenofobiei franceze, se opri la una din portile Parisului, Maillot, unde era asteptat de alti
pasageri condamnati sa paraseasca orasul. Enfin ! Cu ochii in patru, partial
datorita ochelarilor miopi, si cu geamantanul mai prafuit decat insesi
trotuarele, o porni prin labirintul de cladiri ce aduceau a prajitura glazurata,
fara sa’i provoace insa vreun apetit. Barbati seriosi, cu o franceza
baritonala, inganau actualitati politice,
in timp ce femeile, cu aerul sic, imbacsit de parfumuri frantuzesti,
flirtau cu aceeasi nonsalanta nascuta la curtea lui Henry IV. Se pierdu pe
strazi, ascultand istoria celor 11 ani, intinsi pe fiecare bulevard si
oglinditi in vitrinele impecabil lustruite, pentru a facilita trecerea en fanfare a timpului .
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire